anacoluturi, nu anacolute
anacolut = s.n. întrerupere logico-sintactică apărută în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze. De reţinut! Pl. anacoluturi, nu anacolute.
anacolut = s.n. întrerupere logico-sintactică apărută în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze. De reţinut! Pl. anacoluturi, nu anacolute.