Pronumele
Definiţie. Este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. Pronumele sunt de mai multe feluri: personal, reflexiv, de întărire, posesiv, demonstrativ, nehotărât, interogativ, relativ, negativ.
Pronumele personal este pronumele care indică diferitele persoane în raport cu vorbitorul: eu (persoana care vorbește), tu (persoana cu care se vorbește), el/ea ( o persoană sau un obiect), noi (persoanele în numele cărora se vorbește), voi (persoanele cărora le este adresată vorbirea), ei/ele (mai multe persoane sau mai multe obiecte).
Pronumele personal are forme accentuate şi neaccentuate. Se declină la toate cele cinci cazuri.
DECLINAREA PRONUMELUI PERSONAL
Pronumele personal are la nominativ, acuzativ, genitiv, dativ și vocativ următoarele forme:
Singular
|
Persoana |
N. |
A. |
G. |
D. |
V. |
|||
|
Acc. |
Neacc. |
Acc. |
Neacc. |
|||||
|
I |
eu |
mine |
mă,mă-,-mă,-mă-, m-,-m- |
– |
mie |
îmi, mi,mi-, -mi, -mi- |
– |
|
|
II |
tu |
tine |
te,te-,-te,-te- |
– |
ție |
îți, ți,ți-,-ți,-ți- |
tu! |
|
|
III |
m. |
el |
el |
îl, l-,-l,-l- |
lui |
lui |
îi, i,i-,-i,-i- |
|
|
f. |
ea |
ea |
o,o-,-o,-o- |
ei |
ei |
îi, i,i-,-i,-i- |
||
Plural
|
Persoana |
N. |
A. |
G. |
D. |
V. |
|||||
|
Acc. |
Neacc. |
Acc. |
Neacc. |
|||||||
|
I |
noi |
noi |
ne,ne-,-ne,-ne- |
– |
nouă |
ne,ni,ne-,-ne,-ne-,ni-,-ni- |
– |
|||
|
II |
voi |
voi |
vă,vă-,v-,-v- |
– |
vouă |
vă,vi,vă-,-vă,v-,-v-,vi-,-vi- |
voi! |
|||
|
III |
m. |
ei |
ei |
îi, i-,-i,-i- |
lor |
lor |
le, li,le-,-le,-le-li-,-li- |
– |
||
|
f. |
ele |
ele |
le,le-,-le-le- |
lor |
lor |
le, li,le-,-le,-le-li-,-li- |
– |
|||
Formele accentuate ale acuzativului el, ea, noi, voi, ei, ele sunt identice cu ale nominativului. Însă ,la acuzativ aceste pronume sunt precedate întotdeauna de o prepoziţie (pe ea, pe voi). Prepoziţia care precedă acuzativul ajută la stabilirea cazului, în analiza pronumelor, prepoziţia trebuie luată împreună cu pronumele:
Am chemat-o pe ea.
Pronumele la dativ determină întotdeauna un verb şi răspund la întrebarea cui?
Îi dau cartea lui. (Cui dau cartea? Lui)
Pronumele la genitiv determină un substantiv şi răspund la întrebarea al (a, ai, ale) cui? sau intră în componenţa predicatului care răspunde la întrebarea al (a) cui este?,ai (ale) cui sunt?
Cartea lui a fost dată. (A cui carte a fost dată? (A lui)
Formele vocativului tu, voi sunt identice cu ale nominativului. Deosebirea dintre nominativ și vocativ constă în rolul vocativului de a exprima o chemare adresată persoanei a II-a, pentru a-i face o comunicare.
Alte forme ale pronumelui personal
La persoana a III-a, se mai folosesc şi pronumele personale: dânsul, dânsa, dânşii, dânsele. Aceste pronume reprezintă pentru mulţi vorbitori o formă mai politicoasă decât pronumele el, ea, ei, ele. Acestea au forme de gen, număr și caz și se declină în felul următor:
|
Caz |
Singular |
Plural |
||
|
Masculin |
Feminin |
Masculin |
Feminin |
|
|
Nominativ-Acuzativ |
dânsul |
dânsa |
dânșii |
dânsele |
|
Genitiv-Dativ |
dânsului |
dânsei |
dânșilor |
dânselor |
Pronumele de politeţe
este tot un pronume personal, folosindu-se în vorbirea cu persoanele față de care se exprimă respect. Acestea au forme numai pentru persoana a II-a şi a III-a: dumneata,dumnealui, dumneaei, dumneavoastră, dumnealor, dumneasa, mata, matale (forme poulare).
În
scris, pronumele de politeţe se pot prescurta astfel: d-ta (=dumneata), d-sa (=dumneasa), d-tale (=dumitale), d-lui (=dumnealui), d-voastră, dvs. sau dv. (=dumneavoastră).