|
Infinitiv |
Prezent |
a obiecta |
|
Perfect |
a fi obiectat |
|
|
Indicativ |
Prezent |
eu obiectez tu obiectezi el/ea obiectează noi obiectăm voi obiectați ei/ele obiectează |
|
Imperfect |
eu obiectam tu obiectai el/ea obiecta noi obiectam voi obiectați ei/ele obiectau |
|
|
Perfect simplu |
eu obiectai tu obiectași el/ea obiectă noi obiectarăm voi obiectarăți ei/ele obiectară |
|
|
Perfect compus |
eu am obiectat tu ai obiectat el/ea a obiectat noi am obiectat voi ați obiectat ei/ele au obiectat |
|
|
Mai mult ca perfect |
eu obiectasem tu obiectaseși el/ea obiectase noi obiectaserăm voi obiectaserăți ei/ele obiectaseră |
|
|
Viitor |
eu voi obiecta tu vei obiecta el/ea va obiecta noi vom obiecta voi veți obiecta ei/ele vor obiecta |
|
|
Viitor anterior |
eu voi fi obiectat tu vei fi obiectat el/ea va fi obiectat noi vom fi obiectat voi veți fi obiectat ei/ele vor fi obiectat |
|
|
Conjunctiv |
Prezent |
eu să obiectez tu să obiectezi el/ea să obiecteze noi să obiectăm voi să obiectați ei/ele să obiecteze |
|
Perfect |
eu să fi obiectat tu să fi obiectat el/ea să fi obiectat noi să fi obiectat voi să fi obiectat ei/ele să fi obiectat |
|
|
Condiţional |
Prezent |
eu aș obiecta tu ai obiecta el/ea ar obiecta noi am obiecta voi ați obiecta ei/ele ar obiecta |
|
Perfect |
eu aș fi obiectat tu ai fi obiectat el/ea ar fi obiectat noi am fi obiectat voi ați fi obiectat ei/ele ar fi obiectat |
Conjugarea verbului a obiecta
Comments are closed.