a birui = vb., cu sensul: a învinge.
De reținut!
- Indicativ prez., pers. I sg. biruiesc/birui
- Indicativ prez., pers. a III-a sg. biruiește/biruie
- Conjunctiv prez., pers. a III-a sg. și pl. să biruiască/să biruie
a birui = vb., cu sensul: a învinge.
De reținut!