a binevoi = vb., cu sensul: a avea dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere.
De reținut!
- Se scrie întotdeauna într-un singur cuvânt
- Indicativ prez., pers. I sg. și pers. a III-a pl. binevoiesc
- Imperfect, pers. a III-a sg. binevoia
- Conjunctiv prez., pers. a III-a sg. și pl. să binevoiască