tu să fii, nu tu să fi

a fi -verb predicativ (conjugarea a IV-a), cu sensul:  a exista, a se afla, a se găsi, a se petrece. Poate fi şi verb auxilar (ajută la conjugarea verbelor la diateza pasivă şi a unor timpuri compuse ale conjugării verbelor la diateza activă: este sunat, să fi facut, aş fi mers) şi verb copulativ (când formează împreună cu numele predicativ, predicatul: este generos).

Conjugare

Indicativ prezent

eu sunt

tu eşti

el/ea este

noi suntem

voi sunteţi

ei/sunt

Exemplu: Eu sunt la bunici în vacanţă.

GREŞIT!!! Eu sânt la bunici în vacanţă.

 

Conjunctiv prezent

eu să fiu

tu să fii

el/ea să fie

noi să fim

voi să fiţi

ei/ele să fie

Exemplu: Trebuie să fii mândru de realizările tale.

GREŞIT!!! Trebuie să fi mândru de realizările tale.

 

Perfect simplu

eu fusei

tu fuseşi

el/ea fuse

noi fuserăm

voi fuserăţi

ei/ele fuseră

Exemplu: Fusei la ţară cu maşina personală.

GREŞIT!!! Fusăi la ţară cu maşina personală.

 

Mai mult ca perfect

eu fusesem

tu fuseseşi

el/ea fusese

noi fuseserăm

voi fuseserăţi

ei/ele fuseseră

Exemplu: Fusesem la tine acasă înainte de a renova.

 

Imperativ

fii! – afirmativ

nu fi! – negativ

Exemple: Nu fi supărat! Fii bucuros!

GREŞIT!!! Nu fii supărat! Fi bucuros!

Comments are closed.