Pronumele personal

Pronumele Definiţie. Este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. Pronumele sunt de mai multe feluri: personal, reflexiv, de întărire, posesiv, demonstrativ, nehotărât, interogativ, relativ, negativ. Pronumele personal este pronumele care indică diferitele persoane în raport cu vorbitorul: … Continued

adultere, nu adulteruri

adulter = substantiv neutru, cu sensul: care nu respectă fidelitatea conjugală Plural: adultere, nu adulteruri Corect: Adultere celebre poti găsi în numărul lunii iunie al revistei Best. GREŞIT!!! Adulteruri celebre poti găsi în numărul lunii iunie al revistei Best.

Substantivul

Substantivul este o parte de vorbire flexibilă ce exprimă nume de obiecte. Exemple de substantive: carte, masă, om. Prin cuvântul obiecte, folosit în sens foarte larg, înţelegem tot ceea ce poate fi cunoscut de om. Acestea pot fi: fiinţele şi … Continued

repercusiune, nu repercursiune

repercusiune – substantiv feminin, cu sensul: consecinţă. Se scrie fără r în a treia silabă deoarece provine din limba franceză (répercussion). GREŞIT!!! Fapta ta va avea repercursiuni grave.

în ceea ce priveşte, nu în ceea ce privesc

în ceea ce priveşte – expresie cu sensul: cu privire la, în privinţa. Expresia în ceea ce priveşte are o construcţie fixă. Totuşi, unii vorbitori sunt tentaţi să acorde verbul a privi cu substantivul care urmează, dând naştere unor exprimări … Continued

cotidiene, nu cotidiane

cotidian, pl. cotidiene – substantiv neutru, cu sensul: publicaţie care apare zilnic; adjectiv, cu sensul: de fiecare zi, zilnic. Exemplu: Adevărul şi Gândul sunt două cotidiene din România.    Treburile cotidiene ne fac să uităm lucrurile cu adevărat importante. GREŞIT!!! … Continued

a se complăcea, nu a se complace

a se complăcea – verb de conjugarea a II-a, cu sensul: a fi mulţumit cu o anumită situaţie fără a căuta să o depăşească. Conjugare Condiţional-optativ prezent eu m-aş complăcea tu te-ai complăcea el/ea s-ar complăcea noi ne-am complăcea voi … Continued

înşală, nu înşeală

a înşela – verb, cu sensul: a induce în eroare, a amăgi, a păcăli, a minţi. Conjugare Indicativ prezent eu înşel tu înşeli el/ea înşală noi înşelăm voi înşelaţi ei-ele înşală Exemplu: El îşi înşală soţia cu cea mai bună … Continued

preşedinţie, nu preşedenţie

preşedinţie – substantiv (preşedinte + -ie), cu sensul: funcţia şi activitatea de conducere a preşedintelui. Exemplu: Nicolas Sarkozy a câştigat preşedinţia Franţei în urmă cu cinci ani. GREŞIT!!! Candidaţii la preşedenţia României susţin o conferinţă de presă.

bunăvoinţă, nu bună voinţă sau bună-voinţă

bunăvoinţă – substantiv feminin, compus din adjectivul bună şi substantivul voinţă, cu sensul: purtare binevoitoare faţă de cineva. Corect:  A avut multă bunăvoinţă când l-a ascultat. GREŞIT!!! bună voinţă / bună-voinţă

fata aceea, nu fata aceia

aceea – pronume demonstrativ, cu sensul: indică depărtarea acestuia de alte obiecte. Corect: Fata aceea este premiantă. Baieții aceia sunt înalți. GREȘIT!!! Fata aceia este premiantă. („aceia” este pronume de genul masculin plural)