binefăcător, nu bine făcător

binefăcător – adjectiv, cu sensul: care face bine. Corect:  Omul binefăcător nu doreşte recompense. GREŞIT!!! bine făcător

atotştiutor, nu a tot ştiutor

atotştiutor – adjectiv, cu sensul: care ştie de toate Corect:  El este considerat atotştiutor în domeniul auto. GREŞIT!!! a tot ştiutor

electromagnetic, nu electro magnetic

electromagnetic (electo+magnetic) – adjectiv, cu sensul: care ţine de electromagnetism. Corect: Trăim într-o lume plină de radiaţii electromagnetice. GREŞIT!!! electro magnetic / electro-magnetic

aerodinamic, nu aero dinamic

aerodinamic (aero+ dinamic) = adejctiv, cu sensul: facut în aşa fel încât să întâmpine o rezistenţă foarte mică din partea aerului Corect: Automobilul aerodinamic a fost inventat de un român. GREŞIT!!! aero dinamic / aero-dinamic

Scrierea cuvintelor compuse cu cratimă

Substantive care se scriu cu cratimă : nord-vest, prim-plan, după-amiază, câine-lup, copil-minune, redactor-şef, argint-viu, bun-simţ, bună-credinţă, rea-voinţă, prim-ministru, gură-cască, du-te-vino, papă-lapte, nord-american, liber-profesionist, zi-muncă, apă-grea, bună-cuviinţă, proces-verbal etc. Adjective care se scriu cu cratimă: afro-asiatic, anglo-francez, economico-social, tehnico-ştiinţific, aşa-numit, aşa-zis, înainte-mergător, … Continued

untdelemn, nu unt de lemn sau unt-de-lemn

untdelemn – substantiv neutru, compus din unt + de + lemn, cu sensul: ulei vegetal comestibil Corect: Am folosit tot untdelemnul pentru a prăji cartofii. GREŞIT!!!  unt de lemn / unt-de-lemn

bunăstare, nu bună stare sau bună–stare

bunăstare – substantiv feminin, compus din adjectivul bună şi substantivul stare, cu sensul: prosperitate. Corect:  Bunăstarea populaţiei este ţinta guvernului. GREŞIT!!! bună stare/ bună–stare

bunăvoie, nu bună voie sau bună-voie

bunăvoie – substantiv feminin, compus din adjectivul bună şi substantivul voie, cu sensul: nesilit de nimeni. Corect: S-a dus de bunăvoie la poliţie. GREŞT!!! bună voie/ bună-voie

bunăvoinţă, nu bună voinţă sau bună-voinţă

bunăvoinţă – substantiv feminin, compus din adjectivul bună şi substantivul voinţă, cu sensul: purtare binevoitoare faţă de cineva. Corect:  A avut multă bunăvoinţă când l-a ascultat. GREŞIT!!! bună voinţă / bună-voinţă

cărei/cărui

cărei/cărui -pronumele interogativ  ce ţine locul unui substantiv în propoziţia subordonată şi realizează legatura dintre subordonată şi cuvântul determinat. ai cărei/ai cărui Corect: Femeia, ai cărei picioare sunt lungi, a devenit celebră. GREȘIT!!! Femeia, ai cărui picioare sunt lungi, a devenit … Continued

care vs pe care

Pronumele relativ care la cazul acuzativ precedat de prepoziţia pe şi cu funcţia de complement direct sau indirect este urmat de un pronume personal de persoana a treia, la acelaşi gen, număr şi caz ca şi pronumele relativ: Au tăiat … Continued

Pronumele interogativ

Pronumele interogativ  ţine locul unui substantiv în propoziţia subordonată şi realizează legatura dintre subordonată şi cuvântul determinat. Forme: care, cine, ce, cât Care Caz                                 … Continued