bunăvoinţă, nu bună voinţă sau bună-voinţă

bunăvoinţă – substantiv feminin, compus din adjectivul bună şi substantivul voinţă, cu sensul: purtare binevoitoare faţă de cineva. Corect:  A avut multă bunăvoinţă când l-a ascultat. GREŞIT!!! bună voinţă / bună-voinţă