Prepoziția

Definiție. Prepoziţia este partea de vorbire nefiexibilă fără funcţie sintactică, care leagă un atribut sau complement cu partea de vorbire pe care o determină. Ea are rolul de cuvânt ajutător şi se analizează împreună cu partea de propoziţie pe care o însoţeşte.

Mă îndrept către tine.

Deşi nu are un înţeles de sine stătător, prepoziţia are o mare importanţă în vorbire, ea face ca relaţia dintre aceleaşi cuvinte să exprime altceva, când se folosesc prepoziţii diferite:

Vecina de lângă tine are doi copii.

Vecina de sub tine are doi copii.

Clasificarea prepozițiilor

După formă, prepozițiile se impart în simple și compuse.

Prepozițiile simple constau într-un singur cuvânt, având la bază prepoziții sau adverbe din latină (a, de, cu, din, ca, în, spre, la etc.).

Prepozițiile compuse sunt formate din două sau trei prepoziții simple sau cuvinte (de sub, de pe, pe la, de pe lângă, de la, până pe sub). Se constată că prepozițiile compuse au drept prim component trei prepoziții simple: de, pe și până.

Unele prepoziţii apar cu elementele componente contopite într-un singur cuvânt: despre, dinspre, înspre, dintre, printre, peste, prin, pentru etc.

Unele prepoziţii sunt provenite din adverbe folosite cu forma articulată sau nearticulată. De regulă, adverbele terminate în vocală (cu excepţia lui u) primesc terminaţia sau articolul postpus singular feminin: (înainte – înaintea, înapoi– înapoia, împrejur- împrejurul).

Participiile și gerunziile unor verbe devin și ele prepoziții: datorită, potrivit, exceptând, excluzând .

Locuţiuni prepoziţionale

Locuțiunile prepoziționale sunt grupuri de două sau mai multe cuvinte care împreună îndeplinesc rolul de prepoziţii și pot fi formate din:

– un substantiv articulat sau nearticulat: în faţa, în spatele, în urma, din pricina, faţă de, în loc de etc.;

– un adverb articulat sau nearticulat: în afara, pe dinaintea, alături de, afară de etc.

Locuţiunile prepoziţionale în alcătuirea cărora intră un substantiv sau un adverb articulat se construiesc cu genitivul sau cu pronumele posesive: în faţa casei, în, afara drumului, în urma lui, din pricina voastră.

Locuţiunile prepoziţionale în faţa, în jurul introduc complementele:

S-a așezat în faţa ta.

M-am plimbat în jurul blocului.

ATENȚIE!

A nu se confunda prepoziţia compusă de pe cu prepoziţia simplă după. Reguli:

1. Prepoziţia după introduce:

– un complement circumstanţial de loc care răspunde la întrebarea unde?;

A fost văzută după gard. (unde a fost vazută? — după gard);

– diferite alte complemente: A plecat după mure.;

– un atribut care exprimă relaţia de rudenie: Îmi este rudă după tată.

2. Prepoziţia de pe introduce:

– un complement circumstanţial de loc care răspunde la întrebarea de unde?;

L-am luat de pe jos. (de unde l-am luat? — de pe jos);

– un atribut care arată locul: Am luat scrisoarea de pe masă. (care scrisoare? de pe masă).

Prepoziţia drept se foloseşte înaintea unui substantiv, pronume sau numeral la acuzativ și corespunde ca sens adverbului ca folosit cu valoare de prepoziţie (ca cerșetor). Ea ne ajută să evităm cacofonia, atunci când cuvântul următor începe cu sunetele c sau ce.

L-am luat drept cerșetor.

Ortografia prepozițiilor

Prepoziţia cu pierde uneori vocala -u, când se află înaintea articolului nehotărât sau a numeralului un, o: c-un (nu: cu-n), c-o.

Prepoziţia după se pronunţă şi se scrie corect cu -ă (nu cu -e), iar prepoziţiile de şi pe se pronunţă şi se scriu corect cu -e (nu cu -ă).

Prepoziţiile dintru, întru, printru pierd vocala -u când se află înaintea articolului nehotărât un, o, înaintea pronumelor şi adjectivelor demonstrative sau a altor cuvinte care încep cu vocala a- sau î-: într-un, dintr-o, într-un, într-o, printr-un, printr-o, într-adevăr etc

Prepoziţiile dintre, între şi printre se scriu într-un singur cuvânt. Este greşit să scriem pe -e legat cu liniuță, pentru că aceste prepoziţii nu sunt formate din dintru, întru, printru, iar vocala e face parte din corpul cuvântului.

Comments are closed.