Numeralul

Definiție. Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o cifră, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor.

Exemplu:

Unu şi cu șapte fac opt. (cifră)

Am luat cinci bilete la film. (numărul)

Primul alergător a doborât recordul. (ordinea)

De cele mai multe ori, numeralul determină un substantiv şi stă de obicei înaintea substantivului determinat.

Clasificarea numeralelor

După sensul pe care îl exprimă, numeralele se impart în:

1. Cardinale

    a) numerale cardinale propriu-zise : unu, doi, trei etc.

    b) numerale fracționare: treime, cincime, sutime etc.

    c) numerale colective: amândoi, ambii, toți trei etc.

    d) numerale multiplicative: îndoit, triplu, dublu etc.

    e) numerale distributive:câte unu, câte doi, câte zece etc.

    f) numerale adverbiale: o dată, de două ori, de trei ori, a cincea oară etc.

2. Ordinale ce exprimă ideea de ordonare în timp şi spaţiu: întâi, primul, al doilea etc.

Numeralele cardinale propriu-zise

Numeralele cardinale exprimă un număr concret, fără referire la obiecte, sau numărul obiectelor.

După numărul cuvintelor din care sunt formate, numeralele cardinale pot fi: simple: de la unu până la zece (inclusiv) şi sută, mie, milion, milliard sau compuse: unsprezece, doisprezece, douăzeci şi trei, o sută treizeci şi doi etc.

Numeralele un şi o, când însoţesc un substantiv, au aceleaşi forme ca şi articolul nehotarât. Ele se deosebesc însă de articolul nehotărât prin faptul că au un înţeles de sine stătător (exprimă un număr) şi răspund la întrebările câți? câte?, pe când articolul un (o) nu arată un număr, ci numai însoţeşte un substantiv care denumeşte un obiect oarecare. Exprimând un număr, numeralul un sau o se raportează la un alt număr, deci la alt numeral, care, de cele mai multe ori, este exprimat în text sau, chiar dacă nu este exprimat, el poate fi dedus.

Numeralele un(u) şi o se declină, având forme nearticulate când însoţesc un substantiv şi articulate când sunt folosite fără substantiv.

Numeralele sută, mie, milion, miliard se declină ca şi substantivele, având forme articulate şi nearticulate (o sută, suta).

Celelalte numerale cardinale propriu-zise se declină precedate de articolul cei, cele, care îşi schimbă forma după genul, numărul şi cazul substantivului pe care îl însoţeşte, iar numeralele rămân neschimbate: N.A. cei (cele) doi; G.D. celor doi.

Când numeralul nu este precedat de articolul cei, cele, genitivul numeralelor de la doi în sus se exprimă cu ajutorul prepoziţiei a (pixurile a doi, a zece oameni), iar dativul, cu ajutorul prepoziţiei Ia (Am făcut curat la doi câini.).

Cazurile numeralului pot fi recunoscute cu uşurinţă când numeralul este folosit singur, în sensul că nu arată numărul obiectelor denumite printr-un substantiv. În astfel de construcţii numeralul are valoare substantivală și îndeplineşte aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul: subiect, nume predicativ, atribut, complement.

Când numeralul însoţeşte un substantiv, el are valoare adjectivală şi deci are acelaşi caz ca şi substantivul determinat, iar funcţia lui sintactică este de atribut adjectival:

Un numeral cardinal, singur sau în combinaţie cu alt numeral sau cu alte cuvinte, poate exprima numărul aproximativ al obiectelor: zeci (sute) de probleme; trei-patru mâncăruri; vreo cinci oameni; aproape (cam, circa, aproximativ) douăzeci de femei etc. Când aproximaţia este exprimată prin alăturarea a două numerale (fără conjuncţie între ele), numeralele se scriu legate prin liniuţă: unu-doi; trei-patru, douăzeci şi doi-douăzeci şi trei, o sută-două.

Numeralele fracționare

Numeralele fracționare exprimă o parte sau o fracţiune dintr-un întreg sau dintr-un grup unitar de obiecte.

Utilizarea curentă a numeralului fracţionar o reprezintă construcţia formată din două componente: un derivat substantival cu sufixul -ime de la un numeral cardinal, precedat de un numeral cardinal: o pătrime, trei pătrimi.

În scris, numeralele fracţionare pot fi redate şi prin cifre, separate prin bară oblică, din care prima cifră indică numărul părţilor, iar cea de a doua întregul (1/4, 3/4).

În uzul curent, doime şi pătrime sunt sinonime cu substantivele jumătate, respectiv sfert. Numeralul fracţionar este folosit cu valoare substantivală (O treime/ două treimi/jumătate din tort l-am mâncat).

Numeralele colective

Numeralele colective exprimă însoţirea a două sau mai multe obiecte: amândoi, amândouă, ambii, ambele, tustrei, tuspatru, câteşitrei, câteşipatru etc; toţi (toate), trei, toţi (toate) patru etc.

Numeralele amândoi.,amândouă şi ambii, ambele au la genitiv şi dativ formele: amânduror(a), ambilor, ambelor.

Ca şi numeralele cardinale, numeralele colective au valoare adjectivală, dacă însoţesc un substantiv şi arată numărul obiectelor denumite prin substaitiv (amândoi băieții), sau valoare substantivală, când nu arată numărul obiectelor denumite printr-un substantiv (Au gătit amândoi).

Numeralele multiplicative

Numeralele multiplicative arată în ce proporţie creşte o cantitate. Se formează de la numeralele cardinale propriuzi-se, de regulă, simple, cu ajutorul prefixului –în(-îm) și a sufixului –it: în + doi + it = îndoit; în+ trei + it = întreit etc. În limba literară, se folosesc doar numeralele multiplicative formate pe baza numeralelor de la doi până la șapte (îndoit, întreit, împătrit, încincit, înșesit, înșeptit), precum și pe baza numeralelor zece, sută, mie (înzecit, însutit, înmiit)

Numeralele multiplicative care determină un substantiv au valoarea adjectivală (câștig întreit), iar când determină un verb au valoare adverbială (A câştigat întreit).

Numeralele distributive

Numeralele distributive exprimă repartizarea şi gruparea numerică a obiectelor.

Ele sunt formate din numeralele cardinale propriu-zise, precedate de adverbul câte: câte unul, câte doi, câte patru, câte zece etc. Uneori numeralul se repetă: unul câte unul, doi câte doi etc.

Numeralele distributive au valoare adjectivală sau valoare substantivală şi îndeplinesc aceleaşi funcţii sintactice ca şi adjectivul sau substantivul:

Numeralele adverbiale

Numeralele adverbiale însoţesc:

— un verb, arătând de câte ori se îndeplineşte acţiunea:

Am mâncat o dată, de două ori, de trei ori, de zece ori etc;

— un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ de superioritate sau de inferioritate, arătând de câte ori însuşirea sau caracteristica exprimată de adjectiv sau de adverb este superioară sau inferioară altei însuşiri sau caracteristici:

Am mâncat de două ori mai mult decat el.

Aceste numerale se numesc adverbiale pentru că , asemenea adverbelor, determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Ele răspund la întrebarea de câte ori? şi au funcţia sintactică de complement.

Numeralele adverbiale sunt formate din numeralul o, urmat de substantivul dată (o dată), sau din celelalte numerale cardinale, precedate de prepoziţia de şi urmate de substantivul ori (de două ori, de trei ori etc).

Uneori numeralul adverbial este precedat şi de adverbul câte: de câte șapte ori.

Ortografia numeralului adverbial “o dată

Numeralul adverbial o dată este format din două cuvinte, numeralul o (una) şi substantivul dată. Acesta se deosebește de adverbul odată, exprimat printr-un singur cuvânt. Ca mijloc de control, trebuie observant sensul cuvintelor. Numeralul adverbial o dată înseamnă o singură dată Uneori, numeralul o dată este precedat de adverbele numai, doar, încă.

Te rog mai povestește-mi încă o dată.

Adverbul odată are sensul odinioară, cândva, îndată.

Eram odată la mare când era frig.

Numeralele ordinale

Numeralele ordinale exprimă ordinea numerică sau locul pe care îl ocupă obiectele sau acţiunile într-o înşiruire. Ele răspund la întrebările: al câtelea?, a câta?

Şirul numeralelor ordinale începe cu întâiul,întâia, cel dintâi, cea dintâi sau primul, prima, după care urmează: al doilea (a doua), al treilea (a treia). Seria se încheie cu locuţiunea adjectivală cel (cea) din urmă sau cu adjectivul ultimul, ultima.

Uneori, numeralele ordinale sunt precedate de articolul cel (cea) sau de acest articol şi de prepoziţia de, care formează silabă împreună cu articolul posesiv: cel (cea) dintâi; cel de-al doilea; cea de-a doua.

Numeralele întâiul şi primul se declină ca orice adjectiv, având forme articulate enclitic (întâiul succes)şi nearticulate (un prim succes).

Celelalte numerale se declină cu ajutorul articolului cel, cea, urmat de prepoziţia de: cel de-al treilea, celui de-al treilea, cei de-al treilea, cea de-a treia, celei de-a treia etc.

Tot cu ajutorul articolului cel, cea se declină şi numeralul dintâi : cel (cea) dintîi, celui (celei) dintâi, celor dintâi.

Numeralul ordinal are valoare adjectivală când însoţeşte un substantiv şi arată ordinea obiectului denumit de substantiv: “Lucrarea a treia a fost mai bună.” Când nu însoţeşte un substantiv, numeralul are valoare substantivală: “A treia a fost mai bună.”

Numeralul ordinal cu valoare adjectivală are funcţia sintactică de atribut adjectival, iar numeralul cu valoare substantivală are aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul: subiect, nume predicativ, atribut genitival, complement.

Ortoepia și ortografia numeralelor ordinale

Numeralele întâiul şi primul se scriu la nominativ şi acuzativ plural cu doi “-I”, pentru că ele se folosesc numai la forma articulată: întâii sau primii (copii).

Numeralul întâia la genitiv şi la dativ singular este nearticulat când se află după substantivul determinat, deci se scrie cu un singur “-i”, iar când precedă substantivul determinat, este articulat şi se scrie cu doi ,,-i”: (al) clasei întâi; (al) întâii clase.

Numeralul prima are la genitiv şi dativ singular forma articulată primei: (al) primei clase.

Numeralele ordinale formate de la cinci, şase, şapte, opt, nouă se pronunţă şi se scriu corect astfel: al cincilea (nu al cincelea); al şaselea (nu al şeasilea); al şaptelea (nu al şeaptilea); al optulea (nu al optâlea); al nouălea (nu al noolea,nici al noălea).

Numeralele ordinale formate de la unsprezece până la nouăsprezece se pronunţă şi se scriu corect astfel: al unsprezecelea, al doisprezecelea… al nouăsprezecelea (nu al unsprezecilea, al doisprezecilea etc.), pentru că ele sunt formate de la unsprezece, doisprezece etc, spre deosebire de al douăzecilea, al treizecilea etc, formate de la douăzeci, treizeci etc. Mijlocul de control este corespondenţa dintre numeralele ordinale şi cele cardinale de la care s-au formal:

cardinale: unsprezece, doisprezece, douăzeci:

ordinale: al unsprezecelea, al doisprezecelea, al douăzecilea.

Numeralele formate de la sută şi milion se pronunţă şi se scriu corect astfel: al o sutălea (format de la o sută); al milionulea.

Comments are closed.