Conjugarea verbului a bănui

Infinitiv

Prezent

a bănui

Perfect

a fi bănuit

Indicativ

Prezent

eu bănuiesc

tu bănuiești

el/ea bănuiește

noi bănuim

voi bănuiți

ei/ele bănuiesc

Imperfect

eu bănuiam

tu bănuiai

el/ea bănuia

noi bănuiam

voi bănuiați

ei/ele bănuiau

Perfect simplu

eu bănuii

tu bănuiși

el/ea bănui

noi bănuirăm

voi bănuirăți

ei/ele bănuiră

Perfect compus

eu am bănuit

tu ai bănuit

el/ea a bănuit

noi am bănuit

voi ați bănuit

ei/ele au bănuit

Mai mult ca perfect

eu bănuisem

tu bănuiseși

el/ea bănuise

noi bănuiserăm

voi bănuiserăți

ei/ele bănuiseră

Viitor

eu voi bănui

tu vei bănui

el/ea va bănui

noi vom bănui

voi veți bănui

ei/ele vor bănui

Viitor anterior

eu voi fi bănuit

tu vei fi bănuit

el/ea va fi bănuit

noi vom fi bănuit

voi veți fi bănuit

ei/ele vor fi bănuit

Conjunctiv

Prezent

eu să bănuiesc

tu să bănuiești

el/ea să bănuiască

noi să bănuim

voi să bănuiți

ei/ele să bănuiască

Perfect

eu să fi bănuit

tu să fi bănuit

el/ea să fi bănuit

noi să fi bănuit

voi să fi bănuit

ei/ele să fi bănuit

Condiţional

Prezent

eu aș bănui

tu ai bănui

el/ea ar bănui

noi am bănui

voi ați bănui

ei/ele ar bănui

Perfect

eu aș fi bănuit

tu ai fi bănuit

el/ea ar fi bănuit

noi am fi bănuit

voi ați fi bănuit

ei/ele ar fi bănuit

Comments are closed.