Verbul – conjugări și verbe auxiliare

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiuni: a sta, a face, a mânca, a merge etc. Conjugarea verbului Fiecare acţiune sau stare are un nume exprimat printr-o formă verbală nepersonală, numită infinitiv: a lucra, a vedea, a face, … Continued

Numeralul

Definiție. Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă o cifră, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor. Exemplu: Unu şi cu șapte fac opt. (cifră) Am luat cinci bilete la film. (numărul) Primul alergător a doborât recordul. (ordinea) De … Continued

Interjecția

Definiția. Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă care exprimă direct sau indirect stări psihice emoţionale sau reproduce cu aproximaţie sunete şi zgomote. Interjecţiile sunt cuvinte de tip special ce se deosebesc atât de părţile de vorbire autosemantice care denumesc … Continued

Prepoziția

Definiție. Prepoziţia este partea de vorbire nefiexibilă fără funcţie sintactică, care leagă un atribut sau complement cu partea de vorbire pe care o determină. Ea are rolul de cuvânt ajutător şi se analizează împreună cu partea de propoziţie pe care … Continued

Adverbul

Definiție. Adverbul este partea de vorbire neflexibilă (nu se declină, nu se conjugă și nu își schimbă genul) care exprimă caracteristica unei acțiuni, stări, însușiri sau împrejurările în care au loc acestea . Adverbul poate determina un verb, un adjectiv, … Continued

Conjuncția

Definiția. Conjuncţia este partea de vorbire auxiliară neflexibilă cu ajutorul căreia se leagă: două cuvinte în propoziție (prin coordonare) Exemplu: Cartea este interesantă și educativă. două propoziţii într-o frază (prin coordonare sau subordonare) Exemplu: El învață și muncește. Conjuncţiile cele … Continued

Adjectivul – Tipuri și grade de comparație

    Definiție. Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însuşirea (calitatea) unui obiect. El însoţeşte un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz. Exemplu: farfurie rotundă, farfurii rotunde, om slab, oameni slabi     Adjectivul poate sta alături de substantiv, … Continued

Articolul

Articolul este partea de vorbire flexibilă care nu are un înţeles de sine stătător şi nu poate avea funcţie sintactică. El însoţeşte substantivul şi celelalte părţi de vorbire care se declină, având rolul de instrument gramatical sau cuvânt ajutător pentru … Continued

Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv însoţeşte întotdeauna un verb și ţine locul obiectului asupra căruia se exercită direct sau indirect acţiunea verbului. Exemplu: Marius se spală pe mâini. Pronumele ţine locul substantivului cu funcţie de subiect, Marius, deci are aceeaşi persoană şi acelaşi … Continued

Pronumele și adjectivul pronominal posesiv

 Pronumele posesiv este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte numele obiectului posedat şi al posesorului. Este precedat întotdeauna de articolul posesiv (al, a, ai, ale); al meu, a mea, ai tăi, ale tale etc. Exemplu: Mama a aruncat hârtiile de … Continued

Pronumele și adjectivul pronominal de întărire

Definiție. Pronumele de întărire este partea de vorbire care însoţeşte un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza persoana despre care este vorba. Exemplu: Cum spuneai însuți, trebuie să ajutăm pe cei săraci. Sensul acestui pronume exprimă ideea … Continued

Pronumele personal

Pronumele Definiţie. Este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. Pronumele sunt de mai multe feluri: personal, reflexiv, de întărire, posesiv, demonstrativ, nehotărât, interogativ, relativ, negativ. Pronumele personal este pronumele care indică diferitele persoane în raport cu vorbitorul: … Continued