bunăvoinţă – substantiv feminin, compus din adjectivul bună şi substantivul voinţă, cu sensul: purtare binevoitoare faţă de cineva.
Corect: A avut multă bunăvoinţă când l-a ascultat.
GREŞIT!!! bună voinţă / bună-voinţă
bunăvoinţă – substantiv feminin, compus din adjectivul bună şi substantivul voinţă, cu sensul: purtare binevoitoare faţă de cineva.
Corect: A avut multă bunăvoinţă când l-a ascultat.
GREŞIT!!! bună voinţă / bună-voinţă