bunăvoinţă, nu bună voinţă sau bună-voinţă

bunăvoinţă – substantiv feminin, compus din adjectivul bună şi substantivul voinţă, cu sensul: purtare binevoitoare faţă de cineva.

Corect:  A avut multă bunăvoinţă când l-a ascultat.

GREŞIT!!! bună voinţă / bună-voinţă