Substantivul

Substantivul este o parte de vorbire flexibilă ce exprimă nume de obiecte. Exemple de substantive: carte, masă, om. Prin cuvântul obiecte, folosit în sens foarte larg, înţelegem tot ceea ce poate fi cunoscut de om. Acestea pot fi: fiinţele şi … Continued

Semnul întrebării (?)

Semnul întrebării este folosit pentru a marca grafic intonaţia propoziţiilor sau a frazelor interogative. Se foloseşte în următoarele situaţii: a) după cuvintele , grupurile de cuvinte, propoziţiile şi frazele interogative: -Aha, da! ce (?) povestea (?) cine (?) care poveste … Continued

Punctul (.)

Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziţii sau fraze. Punctul se foloseşte în următoarele situaţii: după propoziţii sau fraze independente ca înţeles: Săniile porniră iar încet (.) Frigul creştea o dată cu lumina (.) … Continued

repercusiune, nu repercursiune

repercusiune – substantiv feminin, cu sensul: consecinţă. Se scrie fără r în a treia silabă deoarece provine din limba franceză (répercussion). GREŞIT!!! Fapta ta va avea repercursiuni grave.

în ceea ce priveşte, nu în ceea ce privesc

în ceea ce priveşte – expresie cu sensul: cu privire la, în privinţa. Expresia în ceea ce priveşte are o construcţie fixă. Totuşi, unii vorbitori sunt tentaţi să acorde verbul a privi cu substantivul care urmează, dând naştere unor exprimări … Continued

cotidiene, nu cotidiane

cotidian, pl. cotidiene – substantiv neutru, cu sensul: publicaţie care apare zilnic; adjectiv, cu sensul: de fiecare zi, zilnic. Exemplu: Adevărul şi Gândul sunt două cotidiene din România.    Treburile cotidiene ne fac să uităm lucrurile cu adevărat importante. GREŞIT!!! … Continued

a se complăcea, nu a se complace

a se complăcea – verb de conjugarea a II-a, cu sensul: a fi mulţumit cu o anumită situaţie fără a căuta să o depăşească. Conjugare Condiţional-optativ prezent eu m-aş complăcea tu te-ai complăcea el/ea s-ar complăcea noi ne-am complăcea voi … Continued